Igor Botnari, un tânăr poliinstrumentist din satul Fundurii Vechi, este un vrednic urmaș al strămoșilor săi. Vorbește cu atâta patimă despre folclor, despre rădăcini și despre instrumente populare, încât te întrebi cum modernismul nu l-a ademenit și nu i-a schimbat viziunile, pentru că tot mai rar întâlnești tineri setoși de folclor autentic, de tradiții și valori specifice neamului nostru, scrie ziarul Cîmpia Glodenilor.
Igor Botnari este student la Colegiul de Muzică și Pedagogie din Bălți, anul IV, specializarea saxofon, catedra instrumente aerofone populare și de percuție. În fiecare zi are o agendă plină de activități. Pe lângă studii, este acompaniator și solist în ansamblul folcloric ”Învârtita dorului” din satul Fundurii Vechi (condus de Lilia Costea), în grupul ”Vivat”, corul ”Ars Nova”, taraful și orchestra de fanfară a colegiului de muzică. Găsește timp și pentru studii și pentru repetiții. Talentat, responsabil și pasionat de ceea ce face, Igor tinde să își facă o carieră muzicală de succes.
În copilărie, cercul fluieriștilor, condus de Victor Gului și orele de vocal, predate de doamna Lilia Costea, au fost ca niște semințe sănătoase într-un sol fertil. Chiar dacă de mic Igor nu intenționa să facă muzică, treptat și neașteptat muzica s-a legat de el. A cântat în ansamblul ”Muguri de speranță”, iar prin clasa a șaptea, după mai multe participări la concursuri, concerte, festivaluri, adolescentul Igor Botnari a afirmat hotărât că vrea să învețe saxofonul, apoi chitara pentru acompaniament, iar între timp în sufletul său a scânteiase o iubire ascunsă pentru țambal și cobză. Cobza îl fermecase cu adevărat!
Pasiunea lui pentru folclor și instrumente muzicale este nemărginită. Igor deține zece instrumente la care cântă: cobză, chitară, ukulele, saxofon, fluier, clarinet, pian, caval, nai și acordeon. Cele populare, care îi sunt mai aproape de suflet, primesc mai multă atenție și exersează mai des. Însă, cobza basarabeană este preferata poliinstrumentistului Igor Botnari. Cu ea cântă și încântă, strunele cobzei scot sunete ce te duc cu gândul la rădăcini, la folclorul autentic, la doine.
