În trecut, morile de măcinat cereale erau răspândite pe întreg teritoriul județului Soroca. Acestea funcționau cu ajutorul aburilor, al apelor curgătoare sau de la puterea vântului și tracțiunea animală și erau folosite pentru a produce făina necesară pentru copt pâine sau pentru mămăligă, scrie Pavel Savca în Observatorul de Nord.
Inițial, au fost construite mici râșnițe de mână, iar apoi sătenii au început să ridice primele mori acționate cu puterea vântului. În Dicționarul Geografic al Basarabiei din 1904 se menționează despre existența a două astfel de construcții în satul Cernița și alte 6 în satul Ștefănești, precum și despre mori de măcinat cereale cu motor pe bază de aburi, construite în satul Căprești și Cuhurești de Sus.
Cu timpul, odată cu apariția curentului electric și a reconvertirii economice, morile de apă, precum și cele cu aburi, au început să dispară treptat, ducând cu ele o parte importantă din istoria patrimoniului industrial local de epocă.
Chiar și așa, în raionul Florești s-au mai păstrat câteva mori de apă și de vânt, incluse în Registrul Monumentelor din Moldova și ocrotite de stat, dar multe dintre ele se află într-o stare de paragină și uitare.
Este regretabil faptul că istoria nu a păstrat date și informații bazate pe material documentar din fondurile de arhivă, despre numărul exact al construcțiilor de acest gen la acea vreme, notează Pavel Savca.
