miercuri, mai 18, 2022
  • Prima pagină
  • Trimite un articol
  • Despre noi
  • Contacte

Podcast #2. Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate

Acasă Articole Asociere şi întruniri Podcast #2. Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate

Jurnalismul comunitar este atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați…

Cum, oare, se face asta, simplu și cu pasiune?

Avem în traista noastră cu gadget-uri și parabole, câteva sfaturi pentru asta.

Este simplu. Alegeți o problemă. Sau o bucurie. Și o povestiți.

Pentru început, observați, puneți întrebări, căutați răspunsuri, adunați material.

Un om deștept – pe nume James Kilpatrik – ne-a povestit odată într-o carte o parabolă, cea cu podul bunicii.

„Eu am sentimentul, spune omul nostru, că, dacă cineva vrea să scrie bine, trebuie să-și creeze ceva asemănător cu „podul” bunicii”.

Trebuie să adune cuvinte, expresii, imagini. Trebuie să adune culori, arome, sunete, mișcări, textúri și așa mai departe.

Trebuie să-și cultive un simț acut al banalului: becul ars de pe strada întunecată din sat, cauciucul spart, dantela ruptă, nota falsă, a treia bătaie a ceasului, senzația ciudată care îl cuprinde pe om când descoperă că nu mai are benzină…

Am adunat frânturi și bucăți, știind că toate îmi vor fi de folos…”.

Asta ne-a spus omul care ne-a povestit parabola cu podul bunicii.

Și fiindcă faptele bune sunt molipsitoare, așa vom face și noi în istoria noastră scrisă în care împărtășim o problemă sau o bucurie din localitate.

Aici, la primul pas, adunăm detalii: culori din localitate, mici întâmplări – mai vechi sau mai noi – legate de tema noastră, vorbe ale localnicilor, scurte exemple pozitive din alte părți și tot așa mai departe, fel de fel de amănunte care ne ajută să aducem, foarte verosimil și cu pasiune, istoria noastră în atenția altor oameni.

Deci, am adunat frumușel toate detaliile, le-am notat, le-am înregistrat.

Și acum ne gândim și învățăm cum să le aranjăm, cu ce să începem? unde este locul fiecărui amănunt?

Iar aici, la pasul doi, ne ajută o altă parabolă, povestită deja de un alt om deștept – David Randall – într-o altă carte înțeleaptă.

E parabola prietenului din deal.

„Imaginați-vă că aveți în minte toată informația legată de tema voastră, spune omul nostru deștept. Și că mergeți pe un drum de țară.

Deodată, pe vârful unui deal, vedeți un prieten care știți că va fi nerăbdător să afle ce noutăți ai, ce ai aflat interesant pe cărările satului.

Alergați spre el, din ce în ce mai sus, și când ajungeți la prietenul vostru, nu mai aveți răsuflare decât pentru o singură propoziție înainte de a vă prăbuși ostenit. Ce îi spuneți? Acela este începutul istoriei voastre”.

Detaliul cel mai important. Cifra cea mai puternică. Afirmația care evidențiază ceea ce este cu adevărat însemnat pentru ceilalți.

Vă mai amintiți oare fiecare început nou al zilei de 2 februarie din celebrul film „Ziua Cârtiței”? Acolo personajul lui Bill Murray, jurnalistul Phil Connors, trăiește de mai multe ori aceeași zi. Era vorba acolo de o sărbătoare comunitară, exact la tema noastră.

Phil Connors, care era meteorolog de televiziune, este trimis să relateze de pe teren, dintr-o localitate îndepărtată aflată în centrul atenției o dată pe an, de „Ziua Cârtiței”. Se spune că în această zi de 2 februarie cea mai faimoasă cârtiță din lume poate să prezică ușor cum va fi primăvara.

Jurnalistul de televiziune, pentru că a făcut aproape același reportaj în ultimii patru ani, nu face nici cel mai mic un efort să-și ascundă plictiseala, nemulțumirea. Rutina anilor trecuți se repetă până în zorii zilei următoare când, după un somn liniștit, eroul nostru se trezește și află că ziua precedentă se repetă.

La început, Phil încearcă să se bucure și să folosească acest fapt în avantajul lui. Dar apoi își dă seama că este blestemat să-și petreacă restul zilelor în același loc, văzând aceleași

persoane și făcând același lucru în fiecare zi…

Să ne amintim împreună câteva dintre începuturile lui de reportaj – foarte diferite despre același eveniment.

„O dată pe an, ochii acestei națiuni se întorc spre acest mic Hamlet să privească un maestru la lucru. Cârtița. Cel mai faimos meteorolog din lume. Care, așa cum spune o legendă veche de peste 140 de ani, poate prezice o primăvară timpurie. Iar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este următoarea: „Se simte oare cârtița norocoasă?”

Mă rog, e un început obișnuit. Îl puteți face și voi din prima, fără efort, în istoria voastră comunitară.

Iată un alt început de reportaj, din altă zi. Dar aici jurnalistul Phil Connors parcă nici n-a auzit despre parabola prietenului din deal și nu spune aproape că nimic interesant, important, intrigant.

„Ei, bine, este Ziua Cârtiței”. Din nou. Și asta ar trebui să însemne că suntem aici, pe munte, așteptându-l pe cel mai cunoscut meteorolog din lume să iasă din vizuină. Cârtița. Care este pe cale să ne spună câtă iarnă să mai așteptăm”.

Iată însă și un început supărat. Voi așa să nu faceți.

„O mie de oameni cu fundul înghețat așteaptă să admire un șobolan. Ce prostie! Ei obișnuiesc să scoată cârtița afară din vizuină și să o mănânce. Sunteți niște ipocriți. Cu toții. Eu însă pot să vă dau o prezicere adevărată despre vreme. Va fi frig. Va fi gri. Iarna asta va dura tot restul vieții”.

Nouă însă ne place cel mai mult un alt început de poveste. Este spus de autor cu pasiune și cunoaștere. Simțim chiar căldura din vocea lui într-o zi friguroasă de februarie.

„Când Cehov a descris iernile, el a văzut doar ierni crude, negre și fără speranță. Totuși, noi știm că iarna e doar un alt pas în cercul vieții. Dar stând aici, printre oamenii din Pennsylvania și înconjurat de căldura din sufletele și inimile lor, nu mi-aș putea imagina o soartă mai bună decât această iarnă lungă și plină de ger”.

Astăzi lumea nu are nici timp și nici răbdare să citească texte lungi – ca iernile din povestirile lui Cehov sau din filmul „Ziua Cârtiței” – ca să ajungă și la capătul articolului, și la capătul răbdării, unde, de obicei, se ascunde poanta.

De aceea, mulți oameni vor să afle principalul chiar din capul locului, de la început.

Și este în puterea noastră să facem asta în istoriile noastre din comunitate.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

2 COMENTARII

  1. „Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Asta e jurnalismul comunitar.” Mai bine decât atât nu poate fi spus. 👏

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi actualizat cu toate noutățile

- Advertisment -