Distincția le-a fost oferită în semn de înaltă apreciere a integrității și dăruirii profesionale, pentru abordarea veridică și profundă a dramei umane în realizarea, precum și pentru mare curaj, dedicație și perseverență.

Șefa statului a spus că Viorica și Andrei au venit cu o vie și cutremurătoare mărturie a crimelor care se întâmplă la ora actuală în Ucraina, dar și cu o emoționantă mărturie a curajului, a căldurii umane, a capacității ucrainenilor de a-și trăi viața, încrederea în biruința binelui și iubirea chiar și sub vuietul rachetelor.

Premiera documentarului „Drumul Războiului. Irpin” a avut loc la 13 iunie, la cinematograful „Odeon”. Printre cei care au fost la premieră s-au numărat președinta Maia Sandu și spicherul Igor Grosu.

Până la plecarea în Ucraina, Andrei Captarenco și Viorica Tătaru au anunțat o campanie de strângere de fonduri, dar un suport important în realizarea proiectului îl au din partea TV8.

Aflat în aceste zile la Irpin, Andrei Captarenco a povestit Agenției Monitor Media că, împreună cu Viorica, își propun să realizeze un film cu oamenii Ucrainei care trec prin ororile războiului.

„Am început din aceleași locuri pe unde am mai fost acum câteva luni, când pe aici s-au dus lupte. Repetăm același drum, ne vedem cu aceeași oameni pe care i-am întâlnit după ocupație”, a spus Andrei Captarenco, precizând că unul dintre scopuri este să ajungă și în puncte fierbinți, cum ar fi Harkov.

Jurnalistul menționează că din cauza problemelor logistice, în special ce ține de deficitul acut de combustibil, filmările vor fi realizate în câteva etape și să „scenariul se va naște pe parcurs.”

Iar Viorica Tătaru a spus pentru Monitor Media că în Ucraina se află pe cont propriu, oamenii sunt foarte deschiși și îi ajută. „Le suntem recunoscători, sunt binevoitori”, afirmă Viorica Tătaru.

Andrei Captarenco spune că denumirea de lucru al proiectului este „Drumurile războiului” și că, în afară de TV8, este realizat cu susținerea unor oameni care „au crezut în ideea noastră.”

Potrivit jurnaliștilor, obiectul lor este să finalizeze lucrările asupra documentarului spre toamnă, care va fi prezentat în primul rând la TV8.

Ambii jurnaliști au fost anterior în diferite zone din Ucraina pe post de fixeri, alături de echipe TV din România. Andrei Captarenco a fost printre primii jurnaliști străini care a relatat despre începerea războiului la 24 februarie. Atunci el se afla în orașul Mariupol.

La TV8, Andrei Captarenco și Viorica Tătaru realizează serialul documentar „Dincolo de Nistru” despre realitățile din regiunea transnistreană.

*Proiectul celor doi jurnaliști poate fi susținut AICI.

• Andrei Captarenco (TV8), din Donețk: e greu să te simți în siguranță în aceste împrejurări

1 de 15

***

– Andrei, te afli în regiunea Donețk. Care este situația acolo?

– Acum sunt în orașul Mariupol. Acum trei săptămâni, am mai fost aici. Și atunci, și acum sunt cu o echipă de jurnaliști pe care îi ajut la filmări. Așa că pot compara cum a fost atunci și ce am găsit azi.

Am ajuns azi la doar zece kilometri de orașul Donețk, în orașul Marinka, asupra căruia au fost lansate 26 de proiectile. În urma acestui atac au fost distruse patru case și a fost rănit grav un civil – un bărbat de 50 de ani. Am reușit azi să vorbim cu rudele acestuia și să vedem casele distruse.

Ce să zic? Atmosfera este destul de încordată. Dacă acum trei săptămâni oamenii erau mai relaxați și ziceau că de opt ani trăiesc cu această frică și cu această neclaritate – ce va fi cu ei mai departe – acum regiunea este, practic, ocupată. Din informațiile care vin la noi, pe canalele de telegram ale jurnaliștilor, unde facem schimb de informații, aflăm cu toții că rușii vin spre granițele care desparte regiunea separatistă de restul Ucrainei.

Așa cum ziceam, e o atmosferă încordată, chiar dacă oamenii din Mariupol, situat la zece kilometru de granița cu Rusia, la prima vedere duc o viață normală. Oamenii nu par panicați, nu fac rezerve de produse. E o viață normală, doar că e o încordare psihologică. Unii dintre ei spun că sunt gata să-și apere orașul.

– Însoțești o echipă de jurnaliști de la Observator TV din România? Ești singurul jurnalist din R. Moldova în regiune?

– Da, eu sunt cu echipa de la Observator TV.

Cred că sunt singurul jurnalist din Moldova. Urmează să ajungă și colega mea Viorica Tătaru cu care realizez emisiunea „Dincolo de Nistru” la TV8. Ea se află la Odesa și va porni mâine dimineață spre Mariupol.

Vom face filmări pentru TV8, or jurnaliștii din Moldova nu vin încoace.

– Vă aflați în siguranță acolo?

– Până ieri ne simțeam în siguranță. Astăzi nu aș putea să zic asta, deoarece, potrivit informațiilor, vin tancurile în direcția noastră. De aici până la granița cu Rusia sunt 57 de kilometri. Este greu să te simți în siguranță în aceste împrejurări.

– Veți avea același traseu ca și acum trei săptămâni?

– Cam același. În principiu, e un singur drum care duce spre Donețk. Ultimul oraș până la Donețk este Marinka de unde am revenit azi. De acolo se vede Donețkul. Ca distanță e ca Ialoveniul de Chișinău. Tranșeele sunt deja la 500 de metri.

– Sunt mulți jurnaliști străini în zonă?

– Da, sunt mulți. Noi suntem în așteptarea acreditărilor pentru a putea lucra cu armata. Practic, zilnic se dau 200 de acreditări jurnaliștilor.

– Deci, interesul presei este mare pentru ceea ce se întâmplă acolo…

– Da, desigur. Chiar azi în Marinka am întâlnit jurnaliști din Germania, Spania, Bulgaria…. Sunt din toată lumea, sunt foarte mulți.

– Care este atitudinea față de voi acolo ca și jurnaliști străini?

– Acum opt ani am fost în Crimeea, când în peninsulă au intrat „omuleții verzi”. Atunci am întâlnit o armată (ucraieneană – n.r.) pe care nu o puteai numi armată. Era o armată umilită. Acum vedem o altă armată, civilizată.

Chiar dacă nu au venit acreditările pentru noi, atitudinea e binevoitoare. Situația se schimbă rapid. Există o procedură cu acreditările pe care armata încearcă să o „comprime”, să fie mai rapidă în raport cu presa. Am întâlnit militari care au o atitudine civilizată față de presă. Nu am simțit emoții negative. Ei înțeleg importanța jurnaliștilor și importanța prezenței lor în regiune, în sensul că ei arăta lumii ce se întâmplă, de fapt, aici.

– Cât mai stați acolo?

– Inițial ne-am propus că vom sta vreo 5-7 zile ca să monitorizăm situația. Acum, sincer, nu știu când vom reuși să ne întoarcem acasă.

– Mulțumesc pentru interviu și aveți grijă de voi.

– Mulțumesc.