Andrei Captarenco de la TV8 este, la moment, singurul jurnalist din R. Moldova, care se află în regiunea ucraineană Donețk. Mâine ar urma să ajungă în regiune și Viorica Tătaru, tot de la TV8. Andrei a povestit într-un interviu pentru Monitor Media, acordat în seara zilei de 23 februarie, că situația este tensionată din punct de vedere psihologic, iar interesul presei internaționale față de evenimentele din regiune este foarte mare. Zilnic, numărul mediu al jurnaliștilor acreditați în zona orașului Mariupol este de circa 200.
***
– Andrei, te afli în regiunea Donețk. Care este situația acolo?
– Acum sunt în orașul Mariupol. Acum trei săptămâni, am mai fost aici. Și atunci, și acum sunt cu o echipă de jurnaliști pe care îi ajut la filmări. Așa că pot compara cum a fost atunci și ce am găsit azi.
Am ajuns azi la doar zece kilometri de orașul Donețk, în orașul Marinka, asupra căruia au fost lansate 26 de proiectile. În urma acestui atac au fost distruse patru case și a fost rănit grav un civil – un bărbat de 50 de ani. Am reușit azi să vorbim cu rudele acestuia și să vedem casele distruse.
Ce să zic? Atmosfera este destul de încordată. Dacă acum trei săptămâni oamenii erau mai relaxați și ziceau că de opt ani trăiesc cu această frică și cu această neclaritate – ce va fi cu ei mai departe – acum regiunea este, practic, ocupată. Din informațiile care vin la noi, pe canalele de telegram ale jurnaliștilor, unde facem schimb de informații, aflăm cu toții că rușii vin spre granițele care desparte regiunea separatistă de restul Ucrainei.
Așa cum ziceam, e o atmosferă încordată, chiar dacă oamenii din Mariupol, situat la zece kilometru de granița cu Rusia, la prima vedere duc o viață normală. Oamenii nu par panicați, nu fac rezerve de produse. E o viață normală, doar că e o încordare psihologică. Unii dintre ei spun că sunt gata să-și apere orașul.
– Însoțești o echipă de jurnaliști de la Observator TV din România? Ești singurul jurnalist din R. Moldova în regiune?
– Da, eu sunt cu echipa de la Observator TV.
Cred că sunt singurul jurnalist din Moldova. Urmează să ajungă și colega mea Viorica Tătaru cu care realizez emisiunea „Dincolo de Nistru” la TV8. Ea se află la Odesa și va porni mâine dimineață spre Mariupol.
Vom face filmări pentru TV8, or jurnaliștii din Moldova nu vin încoace.
– Vă aflați în siguranță acolo?
– Până ieri ne simțeam în siguranță. Astăzi nu aș putea să zic asta, deoarece, potrivit informațiilor, vin tancurile în direcția noastră. De aici până la granița cu Rusia sunt 57 de kilometri. Este greu să te simți în siguranță în aceste împrejurări.
– Veți avea același traseu ca și acum trei săptămâni?
– Cam același. În principiu, e un singur drum care duce spre Donețk. Ultimul oraș până la Donețk este Marinka de unde am revenit azi. De acolo se vede Donețkul. Ca distanță e ca Ialoveniul de Chișinău. Tranșeele sunt deja la 500 de metri.
– Sunt mulți jurnaliști străini în zonă?
– Da, sunt mulți. Noi suntem în așteptarea acreditărilor pentru a putea lucra cu armata. Practic, zilnic se dau 200 de acreditări jurnaliștilor.
– Deci, interesul presei este mare pentru ceea ce se întâmplă acolo…
– Da, desigur. Chiar azi în Marinka am întâlnit jurnaliști din Germania, Spania, Bulgaria…. Sunt din toată lumea, sunt foarte mulți.
– Care este atitudinea față de voi acolo ca și jurnaliști străini?
– Acum opt ani am fost în Crimeea, când în peninsulă au intrat „omuleții verzi”. Atunci am întâlnit o armată (ucraieneană – n.r.) pe care nu o puteai numi armată. Era o armată umilită. Acum vedem o altă armată, civilizată.
Chiar dacă nu au venit acreditările pentru noi, atitudinea e binevoitoare. Situația se schimbă rapid. Există o procedură cu acreditările pe care armata încearcă să o „comprime”, să fie mai rapidă în raport cu presa. Am întâlnit militari care au o atitudine civilizată față de presă. Nu am simțit emoții negative. Ei înțeleg importanța jurnaliștilor și importanța prezenței lor în regiune, în sensul că ei arăta lumii ce se întâmplă, de fapt, aici.
– Cât mai stați acolo?
– Inițial ne-am propus că vom sta vreo 5-7 zile ca să monitorizăm situația. Acum, sincer, nu știu când vom reuși să ne întoarcem acasă.
– Mulțumesc pentru interviu și aveți grijă de voi.
– Mulțumesc.
