Într-un comunicat de presă emis recent, reprezentanții sindicatului atrag atenția asupra hărțuirii, bullyingului și presiunilor exercitate asupra cadrelor didactice și a personalului auxiliar. Potrivit organizației, situația devine alarmantă, iar lipsa de reacție din partea instituțiilor competente contribuie la degradarea climatului educațional.

„Tot mai mulți profesori și angajați din rețeaua educațională a municipiului se confruntă cu tratamente denigratoare și presiuni psihologice. Salariile mici nu sunt singura problemă, ci și lipsa unui sprijin real în fața acestor provocări”, se arată în declarația sindicatului.

În ultimele săptămâni, numeroase cadre didactice au cerut sprijin din partea sindicatului, semnalând dificultăți în gestionarea presiunilor exercitate de părinți, colegi sau conducerea instituțiilor. Conform sindicaliștilor, suprasolicitarea profesorilor, care adesea sunt nevoiți să preia și două norme de lucru, îi împiedică să se adreseze instanțelor pentru soluționarea conflictelor.

Pentru combaterea fenomenului, Sindicatul Educației solicită:

• Elaborarea unui mecanism clar de protecție a cadrelor didactice împotriva hărțuirii și violenței;
• Intervenția autorităților pentru a preveni și sancționa comportamentele abuzive din școli;
• Crearea unui sistem de suport psihologic pentru angajații din educație;
• Promovarea unei culturi a respectului între profesori, elevi și părinți.

Contextul social arată că problemele semnalate de sindicat nu sunt izolate. În ultimii ani, în Republica Moldova, au fost raportate multiple cazuri de agresiune în școli, atât între elevi, cât și asupra cadrelor didactice. Experții în educație consideră că lipsa unor politici eficiente de prevenire și protecție contribuie la perpetuarea acestor situații.

În apelul său către societate, sindicatul subliniază că educația de calitate nu poate exista într-un climat de intimidare și îndeamnă toți actorii implicați – autorități, părinți, elevi și profesori – să colaboreze pentru a crea un mediu școlar sigur și echitabil.

Statisticile din Republica Moldova, deși incomplete, sunt totuși grăitoare: 1.645 de victime, 466 copii cu suflete rănite, 124 de părinți marcați de cruzime, 4 bunici purtând povara neputinței, 230 de soți și soții schingiuiți, 438 de rude prinse în capcana violenței. Numere care ascund tragedii individuale, povești sfâșietoare de abuz și suferință.

Dar violența domestică nu e doar o statistică. Este o realitate dureroasă, o boală a societății care se hrănește cu tăcerea noastră. Este o deviere psihologică, un abuz de putere mascat de stereotipuri misogine, o „normalitate” impusă prin forță. Nu, violența nu are nicio justificare!

Este o formă de abuz, un act de cruzime menit să controleze și să domine. O traumă care lasă cicatrici adânci, nu doar pe trup, ci și pe suflet. O rană ce se transmite generațiilor viitoare, furând copiilor șansa la o viață normală, la stabilitate emoțională și la un comportament echilibrat.

Tăcerea noastră este complicitate. Este permisivitate. Este un pact cu diavolul care hrănește violența și o face să prospere. Trebuie să rupem acest pact, să vorbim, să acționăm, să fim alături de victime.

Nu mai putem ignora strigătele de ajutor. Nu mai putem privi pasivi la nedreptate. Trebuie să fim vocea celor fără voce, să luptăm pentru o lume fără violență, o lume în care toți copiii au șansa la o viață fericită și lipsită de traume.

Luminița Băbuță,
jurnalistă comunitară

Sloganul din acest an al campaniei este „Sparge cercul violentei! Fă un pas spre schimbare!”.

Pentru prima dată în cele 14 ediții, deschiderea campaniei a avut loc, la sfârșitul acestei săptămâni, în afara capitalei – în satul Boșcana, raionul Criuleni. În premieră, la eveniment au participat femeile supraviețuitoare ale violenței domestice, care au vorbit în public despre experiența lor.

Evenimentul de lansare a fost organizat de Asociația „Casa Mărioarei”, în colaborare cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și UN Women Moldova.

Pe durata campaniei, în toată țara vor avea loc peste 80 de evenimente: discuții în școli și comunitățile rurale, lucrul cu poliția, expoziții de pictură, iluminarea clădirilor în portocaliu etc.