Scopul proiectului este de a crea materiale media cu sens, prin care tinerii să își poată face auzite vocile, preocupările și soluțiile la problemele cu care se confruntă. Podcastul va deveni o platformă deschisă pentru dialog, inspirație și promovarea implicării civice.

La această etapă, echipa TeenTunes este concentrată pe amenajarea studioului de înregistrare și pe realizarea primului episod. Tinerii implicați lucrează activ pentru a pune bazele unui produs media de calitate, care să reflecte atât realitățile comunitare, cât și ideile inovatoare ale acestora.

Această inițiativă este parte a proiectului „Activism și Advocacy pentru Comunități Incluzive”, implementat de Centrul de Dezvoltare Durabilă și Inovare Civică, cu sprijinul Fundației Est-Europene / East Europe Foundation – Moldova, din resursele oferite de Suedia și Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

Valeria Andoni,
tânăra jurnalistă comunitară a C.D.D.I.C.

La începutul evenimentului, asistenta de proiect, Zinaida Capațina a venit cu un mesaj de salut către tinerii din cadrul Centrului pentru Tineri Cahul”: „Vă salut și vă mulțumesc că ați acceptat invitația noastră de a fi astăzi prezenți la această activitate. Astăzi vom vorbi despre jurnalismul comunitar și despre cum tinerii se pot implica în dezvoltarea și promovarea localității din care fac parte și despre cum pot să realizeze materiale jurnalistice folosind telefonul mobil”.

„Activitatea pe care am desfășurat-o astăzi a fost interesantă și utilă nu doar pentru tineri, dar și pentru mine. Am înțeles mai bine ce înseamnă jurnalismul comunitar și că acesta poate fi practicat de orice om, nu este necesar să fie specialist. Diversificarea activităților pentru tinerii din centrul nostru este benefică, pentru că ei trebuie să se dezvolte personal în domenii diferite, în special jurnalismul care îi va ajuta să comunice mai corect și liber în comunitate”, a menționat Directoarea Centrului de Tineret Cahul, Nadejda Voloceai.

„Evenimentul la care am participat împreună cu tinerii mi s-a părut interactiv, interesant și am învățat împreună informații noi despre ceea ce înseamnă jurnalismul comunitar și despre cum scriem un material jurnalistic”, a spus specialista în domeniul tineretului din cadrul Centrului de Tineret Cahul.

Tinerii care au participat la activitatea organizată de echipa „URMA ta” s-au arătat mulțumiți de cele discutate despre implicarea lor în dezvoltarea jurnalismului comunitar.

„Evenimentul de astăzi mi s-a părut foarte interesant, am aflat multe lucruri despre jurnalismul comunitar. Eu sunt pasionat în general de jurnalism și pentru mine informația de astăzi a fost una nouă și foarte utilă”, a spus voluntarul în cadrul Centrului pentru Tineri Cahul, Stanislav Gunzilovici.

„De la acest eveniment am tras concluzia că este bine ca tinerii să participe la astfel de activități care să îi dezvolte și să îi ajute să devină cineva în lumea aceasta”, a spus voluntara în cadrul Centrului pentru tineri Cahul, Sofia Bondarenko.

„Mie mi-a plăcut că am primit sfaturi utile despre cum putem să scriem o știre, un reportaj sau un interviu despre comunitatea noastră, am discutat care ar fi cele mai potrivite subiecte despre care am putea scrie și deja mi-au venit multe idei despre acestea”, a spus voluntarul în cadrul Centrului pentru Tineri Cahul, Dilear Frolov.

Proiectul „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate” este realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia, și are drept scop promovarea bunelor practici de jurnalism comunitar prin implicarea tinerilor jurnaliști și activiștilor comunitari din localitățile rurale și urbane ale țării, abilitându-i cu cunoștințe și capacități de a aborda prin intermediul unor instrumente și platforme media probleme cu care se confruntă cetățenii și de a identifica împreună cu comunitățile și autoritățile soluții la aceste probleme.

•  Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#2 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
•  Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#4 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#5 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#6 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#7 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva

Sunt atâtea și atâtea voci care ne șoptesc sau ne strigă în urechi că în profesia de jurnalist avem nevoie de mai multe calități.

Inteligență și prietenie.

Încredere, imaginație, ingenuitate.

Ingenuitate? ați zis. A, chestia aceea care înseamnă simplitate, naturalețe, împletită cu sinceritate și naivitate.

Energie, rapiditate.

Acuratețe, curaj, rezistență.

Autodisciplină, perseverență.

Onestitate, putere de observare.

Optimism. Iar optimismul este și în parabola aceea cu 10 mere. Unul poate vedea în cele 10 mere câteva borcane de compot. Altul – o felie de prăjitură de mere. Iar altcineva se poate uita la cele 10 mere până când acestea se strică.

Și eram la calitățile necesare unui jurnalist.

Punctualitate. La ea se referă vorba aceea care ne spune că nu folosește la nimic alergatul, pur și simplu, trebuie să pornești la timp.

Adaptabilitate.

Dar ce-i adaptabilitatea? Îi mai putem spune flexibilitate, adică puterea jurnalistului de a se acomoda cu situațiile complicate în care lucrează uneori.

Agerime, inițiativă. Și umor, bineînțeles.

Dar asta nu e tot.

Jurnalistul nu se poate reduce la abilitatea de a scrie. Ideile mari, mai mult decât cuvintele frumoase, fac textul să fie demn de ținut minte.

Ei bine, cu toate calitățile menționate aici, cu cele văzute și nevăzute, acesta este portretul-robot, portretul ideal al jurnalistului, pe care l-am conturat, împreună cu vocile oamenilor pe care i-am întâlnit și i-am întrebat despre asta și împreună cu profesorul și scriitorul Curtis MacDougall.

Am putea să scoatem acum din traista noastră cu parabole și gadgeturi câte o istorie care să ilustreze fiecare dintre cele 20 de calități amintite, necesare unui jurnalist ca să-și facă bine munca.

Se spune că într-o zi o pădure a luat foc, iar o pasăre Colibri – probabil, cea mai mică pasăre din lume tot aducea apă în cioc, câte o picătură, ca să stingă focul.

Toate celelalte animale – regele animalelor, sanitarul pădurilor și alte vietăți mai mari – fugeau care încotro din cauza fricii și din cauza focului. Pasărea Colibri însă continua să zboare încolo și încoace ca să aducă apă de la râul din apropiere ca să stingă focul.

„Tu chiar nu vezi că muncești degeaba?”, a întrebat-o elefantul. Ori poate era un tigru. Ori un cerb, nu are importanță „Că flăcările sunt mai mari și decât tine, și decât picăturile de apă pe care le aduci”, a spus acesta.

Iar pasărea Colibri i-a răspuns așa: „Eu îmi fac partea mea de muncă”.

Și picătură cu picătură, după ce s-au implicat și celelalte animale, focul a fost stins. Problema a fost rezolvată. Că incendiul era o problemă comunitară și pentru animalele din pădure, și pentru oamenii din localitatea din apropiere.

Poate că această parabolă este și despre încredere, și despre optimism și despre puterea lui împreună.

Eram, deci, pe drumul nostru către jurnalismul comunitar la capitolul calități necesare.

Iar calitățile merg mână în mână cu instrumentele de calitate.

Un telefon. E mai bine să fie la fel ca noi. Inteligent. Pentru fotografii de calitate, pentru video, notițe, transmisiuni în direct și așa mai departe.

O agendă. În care să vă notați ideile și să vă dezvoltați temele.

Și un cont, o comunitate căreia să-i împărtășiți bucuriile, îngrijorările, îndemnurile scrise, vorbite sau filmate despre oamenii apropiați.

Din liceu. Din sat. Din viața celor pe care îi cunoașteți.

Iar toate acestea – calitățile și instrumentele – au făcut din jurnalismul comunitar un jurnalism mai intim și mai grijuliu față de oameni.

E chiar vocea oamenilor.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

•  Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
• Link Podcast#2 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.
•  Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.

La începutul evenimentului, asistenta de proiect, Zinaida Capațina a venit cu un mesaj de salut către tinerii din Bălți: „Vă mulțumim că sunteți alături de noi, evenimentul de astăzi are drept scop instruirea dumneavoastră în domeniul jurnalismului comunitar. În cadrul instruirii vor aborda subiectele cele mai importante cu care se confruntă societatea din care faceți parte și vom schița împreună idei pentru realizarea ulterioară a unor materiale jurnalistice de calitate ce vor fi publicate pe portalurile: www.stiripozitive.eu și www.jurnalist.md”.

„Evenimentul acesta a fost interesant și util, deoarece tinerii din ziua de azi vor să facă o schimbare în societate și informația pe care le-ați transmis-o va servi drept un punct de pornire pentru ca aceștia să acționeze. Pentru că ei simt, văd cum stau lucrurile și își doresc să schimbe ceva, doar că parcă ceva îi oprea, dar sunt sigură că după această activitate vor încerca să schimbe lucrurile spre bine”, a menționat profesoara de limbă și literatură română a Colegiului de Medicină din Bălți, Victoria Malinovschi.

Tinerele și tinerii participanți la eveniment s-au arătat mulțumiți de cele discutate despre implicarea lor în dezvoltarea jurnalismului comunitar.

„A fost o activitate extrem de interesantă, deoarece fiind în domeniul medicinei nu suntem foarte familiarizați cu ceea ce înseamnă jurnalism, mai ales jurnalismul comunitar, care este important deoarece scoate în lumină subiectele care țin de comunitatea de unde noi venim”, a spus studenta anului III la Colegiul de Medicină din Bălți, Mădălina Serediuc.

„Subiectul abordat a fost interesant pentru mine, deoarece până acum nu m-am gândit la tot ce înseamnă jurnalism comunitar. Mi-a plăcut faptul că acum avem posibilitatea de a ne promova localitățile din care facem parte prin tradiții, oameni talentați, de aceea o să iau în considerație toată informația pe care am primit-o și o să încerc să îmi promovez comunitatea”, a spus studentul anului III la Colegiul de Medicină din Bălți, Victor Caraseni.

„Pentru mine această activitate este un imbold foarte mare, pentru că noi la colegiu suntem acsați pe învățătură și ne dorim să cunoaștem foarte multe, dar această activitatea ne-a detașat și ne-a făcut să înțelegem că fiecare comunitate are un lucru care trebuie spus și arătat nu doar la nivel local, dar și național”, a spus studenta anului III la Colegiul de Medicină din Bălți, Ana Filip.

Proiectul „Jurnalismul comunitar: comunicare pentru comunitate” are drept scop promovarea bunelor practici de jurnalism comunitar prin implicarea tinerilor jurnaliști și activiștilor comunitari din localitățile rurale și urbane ale țării, abilitându-i cu cunoștințe și capacități de a aborda prin intermediul unor instrumente și platforme media probleme cu care se confruntă cetățenii și de a identifica împreună cu comunitățile și autoritățile soluții la aceste probleme.

Link Podcast#1 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.

Link Podcast#2 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.

Link Podcast#3 Jurnalism Comunitar: Comunicare pentru Comunitate.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva

* * *

Această activitate a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Și dacă, atunci când este vorba de poezie, este clar de unde vine – de Sus, că-i inspirație, și de jos, că este prezentă în toate lucrurile mărunte din jurul nostru, întrebarea de unde, oare, ne luăm temele, oamenii, subiectele, detaliile pentru articolele și reportajele de jurnalism comunitar, ei bine, întrebarea asta are, probabil, un răspuns mai lung.

Să-l căutăm, deci, împreună.

Ce-ar fi, oare, să creăm aici o listă de verificare, valabilă aproape pentru toate localitățile. Această listă ne va da idei pentru articolele noastre.

Există oare în localitate străzi sau porțiuni de străzi neiluminate? Unde se află acestea? Ce autorități sunt responsabile sau, mai bine zis, iresponsabile pentru asta?

Întrebați oamenii. Ascultați ce spun copiii. Notați vorbele lor.

Au fost depuse cereri, sesizări? Ce a urmat?

Cereți autorităților locale nu comentarii, ci acțiuni pentru rezolvarea problemei. Povestiți și despre cum se mișcă lucrurile.

Cine conlucrează? Cine s-a implicat? Ce eforturi au fost făcute? Și dacă becurile aprinse noaptea pe străzile localității aduc lumină și pe fețele oamenilor?

Este interesantă și partea asta legată de cifre.

Ce lungime are rețeaua de iluminat stradal din localitatea voastră? Și, apropo, se măsoară în sute de metri sau în kilometri? Câte becuri sunt? Și cu ce se poate compara oare lungimea întreagă a străzilor iluminate din Moldova care era, acum câțiva ani, potrivit datelor oficiale, de aproximativ 3 mii de kilometri? E mai mare oare decât lungimea totală a frontierelor țării?

Aflați toate aceste amănunte și povestiți-ni-le în comentarii.

De ce am ales să începem această listă de verificare cu o situație legată cu iluminatul stradal din localitatea voastră? ne veți întreba.

Pentru că se potrivește minunat cu parabola aceea cu omul care căuta într-o noapte cheia pierdută sub un felinar aprins.

Un om caută ceva sub un felinar. Un trecător se apropie și îl întreabă: „Ați pierdut ceva?” „Da, cheia”. „Să vă ajut s-o căutați?”. Și după vreo jumătate de oră de căutări împreună, trecătorul îl întreabă pe omul din parabola noastră: „Sunteți sigur că aici ați pierdut-o?” „Nu, cred că am pierdut-o în altă parte, mai încolo, dar aici e mai multă lumină”.

Sigur că atât marile probleme, cât și reușitele cele mai răsunătoare se află, de cele mai multe ori, în altă parte, mai încolo. Dar ceea ce putem face noi în formatul care se numește „jurnalism comunitar” este să căutăm cheia în locurile și în localitățile cele mai apropiate de noi.

Acolo cunoaștem oamenii și îngrijorările lor. Acolo, cu ajutorul cuvântului scris, al cuvântului rostit sau al unei fotografii, al unui video difuzat putem schimba ceva în bine și putem readuce lumina pe o bucată de stradă și pe fețele oamenilor.

Iar de aici încolo putem să ne vedem de drum mai departe.

Ia să vedem ce alte parabole mai avem în traistă și ce puncte trebuie să bifăm în lista noastră de verificare.

„Într-o noapte, într-un sat a pornit o ninsoare grea. Dimineața, când copiii au văzut zăpada mai înaltă decât gardul, aproape cât casa, s-au adunat și și-au întrebat părinții: „Ce trebuie să facem acum?”

Și până să răspundă mama sau tata, un copil a spus: „O să se încălzească afară și atunci vom ieși”.

Alt copil a fost de acord: „Trebuie să așteptăm”. „Nu oprește nimeni primăvara”.

Al treilea a zis: „Dar ce frumos e afară! Să fotografiem toată zăpada din curte”.

După asta părinții i-au oprit: „Acum ascultați ce o să vă spunem noi”.

Copiii s-au pregătit să descopere marea înțelepciune. Dar tata s-a uitat în ochii lor, a oftat puțin și a spus: „Lopețile în mână și la treabă!”

Și care este învățătura aici? ne veți întreba.

Nouă ni se pare că asta este morala. Aici contează ceea ce funcționează cu adevărat, ceea ce mișcă lucrurile din loc. Adică acțiunea! Munca, lopata.

Nu câte aprecieri a acumulat zăpada. Nu ce audiență a avut transmisiunea clipului video în direct despre ninsoarea de afară. Și nu alte chestii mărunte și, în fond, mai trecătoare decât zăpada multă. Ci fapta.

Iar jurnalismul comunitar este o profesie de acțiune.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

Acum putem să alegem împreună niște teme care vă pot ajuta atunci când vreți să mișcați lucrurile înainte în localitate.

Au unde se juca copiii?

„Dar noi unde să ne jucăm?”.

Cine sădește copacii? Cine-i taie? De ce se aprind miriștile?

Există aici bucate tradiționale și evenimente locale care să atragă turiști?

Putem face undeva fotografii, iar apoi – o plângere?

Ce eroi avem printre oamenii de alături?

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru oamenii tăi apropiați… Din localitate. Asta e jurnalismul comunitar.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva #stiripozitive #fundatiaesteuropeana #suedia

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundația Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

• Link Youtube Podcast #2 „Jurnalism comunitar”

Podcastul „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate” este găzduit de platformele ȘtiriPozitive.eu și Jurnalist.md, care derulează inițiative de promovare a jurnalismului comunitar.

„Vom realiza o serie de 12 podcasturi, câte un episod în fiecare lună. Este un produs dedicat în mod special tinerilor interesați de jurnalism comunitar. Vom discuta și analiza podcasturile cu tinerii, îi vom încuraja să scrie și să abordeze subiecte comunitare. Podcasturile vor conține exemple, tehnici și idei de subiecte”, a spus Igor Guzun.

Primul episod al podcastului poate fi ascultat sau citat aici.

Podcastul „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate” este realizat cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia.

Atunci când în satul tău este o gunoiște, dar lipsește un parc, în schimb acolo sunt oameni inimoși care vor și pot să repare situația, iar tu povestești cum au reușit împreună…

Asta este jurnalismul comunitar.

Atunci când despre localitatea lor unii oameni fac o istorie a satului, iar alții – mai tineri – fac mai multe stories ca să rămână și amintiri scrise, și amintiri virtuale.

Atunci când mărul, cartoful, pruna, bostanul, mierea, căpșunele, nucul, cireșele, vărzările, gutuile, prosopul, mărțișorul nu sunt doar fructe și legume, produse agricole și bucate, tradiții și obiecte dragi, ci festivaluri.

Festivalul Mărului, Festivalul Cartofului, Festivalul Prunei, Festivalul Bostanului, Festivalul Mierii, Festivalul Căpșunei, Festivalul „Frunza Nucului”, Festivalul Cireșelor și Vărzărilor, Festivalul „Galbenă Gutuie”, Festivalul iProsop, Festivalul „Mărțișor”.

Și despre toate astea se poate de povestit în fotografii savuroase și în texte pentru toate gusturile.

Asta este jurnalismul comunitar.

Probleme comunitare, specific local, locuri de vizitat, bucate nemaiîntâlnite, inițiative locale.

Claca, flashmobul, biblioteca mobilă, plantarea copacilor.

Mai bine de bine decât deloc.

Și despre asta este jurnalismul comunitar.

Aici să povestești deja înseamnă să faci ceva.

Vă mai amintiți oare povestea despre hainele cele noi ale împăratului?

Acolo curtenii, în ajunul unei sărbători – să zicem, în ajunul unui festival – i-au pus haine noi împăratului aflat în fața oglinzii. Iar hainele nu erau haine, erau nimic, erau aer. Și i-au explicat atunci curtenii împăratului: „Hainele sunt ușoare ca pânza de păianjen, iar când le îmbrăcați nici nu le simți, și tocmai asta e frumusețea”.

Și nimeni dintre localnici nu voia să spună ce a văzut atunci când împăratul a ieșit gol în stradă. Fiindcă toți se temeau de gura lumii.

Iar sfârșitul istoriei îl știți, probabil. Un copil a strigat deodată: „Împăratul e dezbrăcat!”. Și imediat toată lumea a strigat și ea: „E dezbrăcat!”.

Este o poveste despre curaj. Și despre nevoia de a spune adevărul, de a arăta o problemă.

Să dai voce oamenilor care tac și își văd de treabă.

Despre oameni reali, despre probleme reale.

Și despre asta e jurnalismul comunitar.

Și nu-i nevoie numaidecât să salvezi toată omenirea sau să-ți faci treabă în toată lumea mare. Și nici măcar să apuci cu mâinile stele de pe cer. E de ajuns să salvezi o stea de mare, ajunsă pe mal, ca în povestea aceea, tot cu un copil.

O știți și pe asta?

E parabola cu un copil care tot arunca înapoi în apă stele de mare pe care valurile le scoteau înapoi pe nisip. Și erau acolo pe mal mii și mii, poate milioane de stele de mare, parcă mai multe ca pe cerul care anunța venirea nopții. Un trecător l-a întrebat atunci pe copil: „Oare nu-i mai bine să le lași aici până mâine, când apele vor fi mai mari și le vor lua înapoi în mare? Nu vezi că sunt foarte-foarte multe aici”.

Și atunci copilul i-a spus, fără să se oprească din munca lui, că până mâine este atâta și atâta timp. Și ceea ce face înseamnă foarte mult pentru această stea de mare, pe care tocmai a aruncat-o înapoi în apă. Și trecătorul a început să-l ajute. A aruncat în valuri o stea de mare, apoi încă una. Și până la miezul nopții plaja era plină – vă dați seama, nu cu stele de mare – dar cu săteni care îi ajutau pe copil și pe trecător. Până să răsară soarele, toată munca era făcută. Malul ara curățat, ființele vii – salvate, iar oamenii bucuroși.

Și despre asta este jurnalismul comunitar. Despre locul și despre localitatea în care puterea crește unde sunt mai mulți.

Când este nevoie doar ca cineva să înceapă un lucru bun și să-i inspire la fapte și pe alții.

Atunci când spui, când ceri și când faci ceva pentru cei apropiați…

Asta este jurnalismul comunitar.

Iar următoare poveste – una din viața reală – ne poate avea ca eroi pe fiecare dintre noi.

#jurnalismcomunitar #spune #cere #faceva

* * *

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Jurnalismul Comunitar: Comunicare pentru Comunitate”, realizat de către de Asociația „URMA ta”, cu suportul oferit de Fundaţia Est-Europeană și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aici aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Suediei.

Acestea poate fi ascultate pe aplicațiile Google Podcasts, Spotify, Apple Podcasts, dar și pe zdg.md. Autoarea podcastului a menționat că temele se vor axa pe oamenii sunt afectați de informații false, dar și pe felul în care aceștia se pot păzi de falsuri.

„Am ales să merg pe acest drum, întâi de toate, alături de protagoniști, care sunt ca oricare dintre noi, puși în fiecare zi în fața tunurilor de știri, de titluri exagerate, de povești culese de pe rețelele de socializare, ce se contrazic încât devine greu să mai distingi ce e adevărat și ce nu”, a menționat Sorina Obreja.

Monitor Media scrie că, la finele anului trecut, Sorina Obreja s-a numărat printre câștigătorii unui concurs pentru realizarea unor podcasturi, anunțat de Asociația Presei Independente API și DW Akademie.

Noul produs este realizat de cunoscuta ziaristă Cornelia Cozonac, directoare a Centrului de Investigații Jurnalistice.

„În podcastul anticoruptie voi încerca să fac mai multă lumină din bucătăria noastră a jurnaliștilor de investigație, vom discuta cu autorii anchetelor, cu unii dintre experți sau chiar cu protagoniști ai anchetelor noastre”, susține Cornelia Cozonac, care practică jurnalismul de 30 de ani.

Primul podcsat anticorupție a fost realizat cu jurnaliștii de investigație Madalin Necsuțu și Ilie Gulca, scrie Monitor Media.

Podcastul anticorupție va fi realizat o dată pe săptămână și este susținut financiar de Fundația Soros Moldova în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”.